Flori , gradinarit si frumusete
Totul despre flori si cultivarea lor

Cattleya e de fapt o orhidee
     media: 5.00 din 2 voturi

Orhideea are flori deosebit de frumoase, elegante si delicat colorate. Sint multe varietati si hibrizi, fiecare avind pretentii specifice la care cultivatorul va trebui sa se adapteze. Ca si Phalaenopsisul atit de raspindit la noi, Cattleya este o orhidee epifita. Radacinile sint carnoase, prezinta niste pseudobulbi in care planta isi face rezerve de apa. Cel mai bine este ca intre doua udari sa lasati coletul sa se usuce. Din acest motiv se foloseste scoarta specifica orhideelor sau alte tipuri de substrat poros.
Flori induse de lumina
Lumina este factorul cel mai important si de care depinde inflorirea. Are nevoie deci de lumina naturala buna, dar nu de soare direct pe perioada de vara, cind razele sint ucigatoare si pot sa provoace plantelor arsuri grave. Culoarea frunzelor reprezinta un factor al sanatatii plantei. Daca are tente de galben inseamna ca soarele direct ajunge la planta si necesita mutare. Daca verdele este foarte inchis, inseamna ca lumina este insuficienta.
Temperaturi moderate
Temperatura minima este de 13-16 grade C noaptea, iar cea maxima este de 35 grade C ziua. Pentru ca orhideea sa se dezvolte corespunzator, este indicata o diferenta de 5-8 grade C intre noapte si zi, mai ales in perioada in care se formeaza bobocii. Plantele tinere sau puii necesita temperaturi mai ridicate cu citeva grade. Vara este destul de greu sa pastram in casa o temperatura mai mica de 35 de grade, motiv pentru care va trebui sa improvizam: sa crestem circulatia aerului si umiditatea relativa.
Udati cu grija
Apa se administreaza in doua feluri: la radacina sau prin pulverizare in preajma plantei. O planta matura are nevoie ca substratul sa se usuce intre doua udari. Plantele tinere necesita o umiditate constanta, dar nu foarte crescuta (sint mai sensibile la schimbari bruste). In perioada de crestere si inflorire, plantele consuma mai multa apa decit in perioada de repaus. Cantitatea de apa potrivita rezulta dintr-o analiza atenta a dimensiunii plantei si a ghiveciului, a temperaturii si capacitatii solului de retinere a apei. Apa mai rece de 10 grade C poate distruge planta, mai ales daca se asociaza cu o temperatura scazuta a spatiului in care tineti planta. Umiditatea relativa indicata este de 50%-80%, valori care in mod normal nu se regasesc in casele noastre. Pentru cresterea acestor valori se pulverizeaza planta (in functie de sezon), se asaza ghiveciul pe o tavita cu pietricele si apa sau se foloseste un umidificator.


Muscatele - ceva si rustic, si modern
     media: 4.33 din 3 voturi

Cateva ghivece de muscate, plante deosebit de viu colorate si foarte putin pretentioase, pot face din balconul tau o mica gradina.
Daca ai balconul inchis si cu o temperatura de peste 16-18° C, muscatele vor inflori si iarna, ceea ce le face pe aceste frumoase flori candidatele ideale pentru postul de colocatari ai apartamentului tau.
Muscata este o planta cu frunze verzi, carnoase si acoperite cu perisori fini, cu florile grupate in buchetele. De la alb la rosu intens si chiar violet, florile pot avea zeci de culori.
Cum o ingrijim
Muscatele nu cer foarte multe: nu le trebuie multa lumina si se uda o data la cateva zile, chiar la saptamana (in zilele toride de vara este bine totusi sa le uzi aproape zilnic, folosind o cantitate mai mica de apa, dar numai dupa lasarea intunericului). Daca folosesti apa de la robinet, las-o cateva zile sa se decanteze si abia apoi uda florile cu ea (apa de la robinet contine foarte mult clor si alte substante dezinfectante care pot dauna florilor). Nu uda niciodata cu apa foarte rece.
Din cand in cind este bine sa cureti planta de frunzele si florile uscate, ca sa poata avea flori noi. Daca tinde sa devina excesiv de bogata in frunze, tunde-o periodic, astfel seva va fi dirijata spre flori, si nu spre frunze.
La sfarsitul iernii, cumpara de la florarie un ingrasamant special pentru plantele cu flori pe care sa-l folosesti si la ghivecele muscatelor, contribuind astfel la refacerea lor dupa anotimpul rece.
Daca ai posibilitatea, foloseste pentru florile tale pamant luat din padure in locul celui cumparat de la florarie, pentru ca este mai bogat in nutrienti naturali si contine mai putine produse chimice. De asemenea, incearca sa utilizezi ghivece din ceramica in locul celor din plastic, pentru ca materialele naturale lasa radacinile plantei sa respire, in timp ce plasticul le sufoca si le opareste, mai ales vara.
Cum se inmultesc
Muscatele se inmultesc simplu, prin seminte sau butasi. Semintele se pun primavara direct in ghiveci si se uda periodic, doar atunci cand pamantul are aspect de uscat. Butasii (o frunza mai mare sau un lastar) se pun in apa pana le dau mustati si apoi sunt plantati in ghiveci.
Daunatori si probleme
Muscatele sunt plante robuste si rareori sunt atacate de daunatori. Observa cu atentie frunzele si, daca vezi ca sunt acoperite cu un puf cenusiu sau sunt patate cu galben sau brun, sa stii ca vinovata este o ciuperca. Pentru tratament, este bine sa te interesezi la florarie sau sa ne scrii.
Daca uzi planta cu apa foarte rece, este posibil sa favorizezi aparitia cancerului bacterian, provocat tot de o ciuperca, letal pentru planta. Daca vezi ca pe tulpina muscatei tale au aparut excrescente de diferite marimi si consistente, cel mai bine ar fi sa indepartezi si distrugi plantele afectate si sa speli cu mare grija ghiveciul, in cazul in care vrei sa-l refolosesti.


Bon = copac si Sai = vas, deci Bonsai
     media: 5.00 din 1 vot

Cuvantul Bonsai provine din japoneza, obtinut prin alaturarea cuvintelor Bon = copac si Sai = vas, insemnand deci, copac crescut intr-un vas. Bonsai inseamna insa mult mai mult. Este arta care imbina natura cu caracterul uman. Pentru modelarea unui bonsai e nevoie de rabdare, pasiune, spirit artistic, precum si de stapanirea unor tehnici elementare.
Arta cresterii copacilor in ghivece are o vechime de peste 2000 de ani si provine din China, unde e cunoscuta sub numele de penjing. Termenul exprima, de fapt, conceptul reproducerii la dimensiuni miniaturizate a oricarui colt de natura: munti, cascade, rauri, poduri si arbori.
Japonezii au adoptat aceasta arta sub numele de Bonsai iar la coreeni este cunoscuta ca si Bunjoe.
Pastrarea arbustilor la dimensiuni reduse se face prin plantarea acestora in vase mici, precum si tunderea regulata si modelarea ramurilor in forma dorita cu ajutorul unor sarme.Apa si ingrasamintele se aplica doar atat cat sa se asigure o crestere sanatoasa .
Specii de bonsai
Teoretic, orice copac poate fi modelat pentru a deveni un bonsai. Sunt de preferat insa speciile care in mod natural au o talie mai redusa.
Exista trei categorii principale de arbori folositi ca si material pentru cresterea bonsailor:
Arbori tropicali sau subtropicali
Bonsai-ul provenit din arbori tropicali sau subtropicali este crescut, in mod normal, in spatii interioare pe tot parcursul anului. Cele mai folosite specii din aceasta categorie sunt ficusul, serissa, ciresul tufos, ulmul, lamaiul.
Arbori cu frunze persistente
Caracteristic pentru un bonsai din conifere este pastrarea frunzelor indiferent de anotimp. Unele specii prezinta pe durata anotimpului rece o usoara decolorare a frunzelor pana la diverse tonuri de galben. Cele mai multe conifere necesita o perioada de repaus pe durata iernii, trebuind depozitate in garaje sau pivnite cu temperaturi scazute . Cateva specii incluse in aceasta categorie sunt jneapanul, pinul, molidul, merisorul, azalea.
Arbori cu frunze cazatoare
Iarna, aceasta categorie de bonsai isi pierde frunzele intrand in repaus vegetativ. Ca urmare, in aceasta perioada trebuie tinuti afara. Bonsaiul cu frunze cazatoare este deosebit de interesant primavara si toamna, cand frunzele capata o paleta de culori pornind de la galben sau portocaliu si mergand pana la roscat. Specii incluse in aceasta categorie sunt artarul, fagul, marul, prunul, moliftul, caisul, ciresul, gutuiul, liliacul si multe altele.
O categorie fascinanta de bonsai sunt cei care produc fructe, desigur la randul lor in miniatura. Insa, pentru a produce fructe, bonsaiul trebuie sa fie perfect aclimatizat si foarte bine ingrijit. Dintre speciile care mai produc fructe amintim lamaiul, marul, ciresul, piersica sau smochinul.
Plantarea si ingrijirea
Plantarea se poate face din seminte sau butasi. In cazul sadirii semintelor, satisfactia obtinerii din aproape nimic a unei adevarate piese de arta, este maxima. Totusi, cea mai folosita metoda este cea a butasirii.
Sfaturi
Folositi soluri speciale pentru bonsai, care trebuiesc sa permita o evaporare rapida a apei. In cazul bonsailor coniferi solul trebuie sa contina 70% nisip, pe cand in cazul bonsailor cu frunze cazatoare doar 30%.Ghiveciul trebuie sa fie proportional cu marimea plantei. Astfel, inaltimea vasului trebuie sa fie cel mult jumatate din inaltimea plantei.
Ingrijirea
Ingrijirea unul bonsai are ca scop final obtinerea unei forme estetice, cu pastrarea unor proportii armonioase intre radacina, trunchiul, frunzele, florile si fructele arborelui. Pentru aceasta, modelarea trebuie inceputa cand copacul este inca foarte tanar. Cum am mai spus, vasul va trebui sa fie de marime adecvata etapei de evolutie a arborelui.
Tehnicile folosite in modelarea unui bonsai includ tunderea ramurilor, ciupirea mugurilor pentru a obtine vlastari noi, si folosirea unor sarme, de obicei din cupru, pentru a forta ramurile sa ia forma dorita.
Sfaturi
Sarmele folosite la modelaj trebuiesc indepartate inainte de a patrunde in trunchiul copacului!
Datorita vaselor mici in care sunt plasati, si deci si a cantitatii reduse de sol, bonsaii trebuiesc udati des cu cantitati reduse de apa. Radacinile nu trebuie insa sa fie niciodata inecate de apa!
Aplicati in fiecare primavara si toamna ingrasaminte adecvate, cu continut optim de azot, acid fosforic, potasiu si fier.
Folositi prin rotatie marci diferite de ingrasaminte, pentru a diversifica compozitia acestuia cat mai mult.
In mod special la bonsaii tropicali este indicat sa plasati sub ei o tava cu apa, astfel incat evaporarea acesteia sa mentina permanent o atmosfera umeda in jurul arborelui;Bonsaiul este si un mare iubitor de soare, deci plasati-l in zone bine insorite, cu exceptia perioadei de repaus(iarna).
Dupa cum ati vazut, cresterea bonsailor este o activitate care poate oferi satisfactii deosebite unui spirit rabdator si creativ.


Pernettya cu rodul ei: bobite colorate
     media: 5.00 din 1 vot

O plantuta relativ noua, pe care am descoperit-o intr-o florarie acum cateva zile, are marele dar de a-mi bucura biroul cu fructele ei roz-cyclam, care stau adunate pe crengile unui copacel de marimea unui bonsai.
Pernettya (pernettya mucronata sau gaultheria mucronata) este o tufa micuta vesnic verde, care poate ajunge pana la 1,5 m inaltime. Primavara face floricele mici si albe, in forma de clopotei bombati, iar toamna si iarna apar fructele, care arata ca niste mere in miniatura, cam de dimensiunea unui bob de mazare, intens colorate si lucioase. O planta de 10 cm inaltime poate avea si 200 de bobite adunate pe crengi. Frunzele sunt mici, de culoare verde inchis si lucioase, terminandu-se in cate un spin ascutit.
Cum o ingrijim
Pernettya nu este o planta pretentioasa. Tot ce are nevoie pentru a se dezvolta si a creste frumos este lumina soarelui si apa. Se uda numai atunci cand pamantul este uscat, si nu cu foarte multa apa, fiindca aceasta nu trebuie sa balteasca in ghiveci. Solul trebuie sa fie bine drenat si acid; un amestec de frunze putrezite este ideal.Este o planta robusta, foarte rezistenta chiar si la -20?C, nici soarele puternic de vara nu ii dauneaza, chiar daca razele cad direct pe ea. Mai mult, daca o asezi la umbra e posibil sa nu faca foarte multe fructe.
Cum se inmulteste
Semintele se tin la rece intre 4 si 10 saptamani, intr-un ghiveci cu sol acid. Se uda regulat, nelasand pamantul sa se usuce. Se tin la temperatura constanta de 20?C, intr-o incapere bine aerisita. Semintele germineaza cam in 1-2 luni, dar e posibil ca nu toate plantutele noi sa reziste. Infuzia de usturoi insa, amestecata cu apa de udat, le poate ajuta sa creasca sanatoase - este recomandarea crescatorilor de Pernettya. Plantele se transplanteaza singure in ghiveci cand au cam 25 de mm si se tin in sera pe timpul iernii. Se planteaza in gradina sau in ghivece mai mari la inceputul verii. Se pot inmulti si prin divizarea radacinii sau prin ingroparea unei tulpini, din care ulterior vor da radacini. Cam intr-un an se pot muta noile plante in ghivece separate.
Daunatori si probleme
Nu sunt cunoscuti daunatori ai Pernettyei, poate si pentru ca fructele intens colorate o fac sa semene cu o planta otravitoare. In schimb, spinii din varful fiecarei frunze pot rani copiii care le ating.


Maranta Leuconeura - planta, care se roaga
     media: 5.00 din 1 vot

Planta tropicala cu frunze late, ovale, lungi de pana la 19 cm si late de 10 cm. Pentru a-si conserva umezeala, frunzele se pliaza noaptea, de aici si denumirea populara data de americani, Planta-care-se-roaga . Florile sunt mici, albe cu pete purpurii si nu sunt foarte frumoase. Maranta este crescuta mai ales pentru foliajul sau fin texturat. Petele de pe frunze se inchid la culoare pe masura ce planta imbatraneste.Este o planta decorativa atat prin culoarea frunzelor, cat si pentru un obicei al lor, acela de a se ruga. Nu, nu se roaga de fapt, ci se pliaza noaptea ca sa isi pastreze umezeala, si lasa impresia ca planta isi intinde bratele catre cer.
Din acest motiv, maranta se mai numeste planta care se roaga.
Cultivare si ingrijire: Maranta leucoreura are nevoie de umbra, temperaturi crescute si foarte multa umiditate pentru a se dezvolta maxim. Ele se cultiva cel mai bine in sera sau teranium. Temperaturile ideale in care trebuie tinuta planta variaza intre 15 si 10 grade Celsius. Asigurati-i destula lumina puternica, filtrata, dar nu o plasati niciodata in plin soare. Compostul din ghiveci trebuie sa fie usor drenabil, amestecat cu turba, pentru ca pamantul trebuie sa fie usor acid; folositi un amestec de 2 parti turba la 1 parte lut si 1 parte nisip. Pamantul trebuie sa fie potrivit de ud, dar niciodata saturat cu apa sau uscat complet. Iarna, cand planta intra in perioada de repaus pamantul nu trebuie sa fie foarte umed, si se recomanda sa il lasati sa se usuce intre udari. Nu lasati apa sa ramana pe coroana; radacinile putrezesc usor. Maranta se trateaza saptamanal cu fertilizator.
Maranta are radacini adanci, deci trebuie plantata in ghivece adanci. Planta se comporta bine daca o taiati pentru a-i da forma, cel putin de 2 ori pe an; aceasta practica ajuta planta sa creasca viguroasa. Transplantarea in alt ghiveci trebuie facuta numai daca si cand radacinile sau planta s-au dezvoltat atat de mult ca dau pe dinafara. Se planteaza intr-un ghiveci mai mare primavara, perioada in care puteti diviza radacinile.
Inmultire: primavara, prin divizare.
Probleme:- Aerul uscat poate fi o problema pe timpul iernii, si este una din cauzele aparitiei unor pete maronii pe marginile frunzelor. In acest caz asezati planta printre altele, pentru a-i crea un mediu mai umed sau asezati langa ghiveciul cu maranta un vas cu apa. O alta cauza a patarii frunzelor este clorul si fluorul din apa de udat; folositi apa care a stat 24 de ore intr-un vas deschis.- Este posibil ca Maranta sa se usuce sau sa se ofileasca dupa ce a inflorit. Ingrijiti planta normal si in scurt timp ea isi va reveni.


Gradina si canicula
     media: 5.00 din 1 vot

In aceste luni, gradinile si parcurile ating varful de forma estetica, prin flori multicolore si splendoarea frunzelor bogat colorate in diverse tonuri de verde. Pentru aceasta, profesionistii si gradinarii amatori au de facut o multime de operatiuni. „In primul rand, udarea atat a zonelor cu flori si arbusti, a arborilor, precum si a gazo nului trebuie facuta in deplina cunostinta a nevoilor fiecarei plante”, avertizeaza Cristina Filipovici, specialist amenajari peisajere. „Astfel, gazonul are nevoie de multa apa, ce trebuie administrata numai in orele cand soarele nu straluceste. Este total gresit sa udam peluza in plina zi, deoarece procesul de evaporare este foarte rapid si apa nu ajunge la radacinile care au atat de multa nevoie de ea.
De asemenea, picaturile de apa actioneaza ca o lupa in razele de soare si ard frunza fragila, ingalbenind-o. Arborii decorativi si pomii fructiferi au, de asemenea, nevoie de apa la anumite intervale de timp, in functie de varsta si marime si, evident, daca sezonul nu este ploios. Florile care isi etaleaza splendoarea culorilor in aceste luni au diferite nevoi, in functie de soiul carora le apartin. Unele dintre ele (petunia, de exemplu) nu suporta apa pe frunze, altele au nevoie de stropiri frecvente in serile foarte calduroase. In perioadele calde este bine sa stropim pe inserat si arbustii cu frunze persistente pentru a-i ajuta sa-si pastreze verdele frumos pe tot parcursul sezonului.
Daunatorii isi fac de cap mai ales in lunile de vara
Un alt aspect important de care trebuie sa tinem cont in lunile calde este atacul diferitilor daunatori sau bolile care afecteaza multe din plante. In astfel de situatii trebuie sa luam masuri repede, prin stropiri succesive cu substantele indicate de catre specialistii din fitofarmacii sau pepiniere.
De exemplu, trandafirii pot fi atacati de paduchii verzi, daca nu au fost stropiti preventiv impotriva acestora. Bolile ce se pot instala in gradini sunt determinate de conditiile climatice (seceta, umiditate excesiva) sau de carente ale solului in substante nutritive. Lipsa de fier, calciu, potasiu etc poate cauza diferite afectiuni in functie de necesitatile plantelor pe care le avem. Prin urmare, vom avea grija sa incorporam ingrasamant atat in gradina cat si in ghivece, unde, pamantul fiind putin, elementele necesare cresterii se epuizeaza mai repede. August este ultima luna cand trebuie administrat ingrasamant mai ales arbu­stilor, pentru a impiedica intrarea in iarna a lastarilor tineri insuficient lemnificati, care pot ingheta sub influenta gerurilor. In perioada august - septembrie este recomandata inmultirea bujorilor prin divizarea tufei.
Plantarea nu se face prea adanc, dar iarna trebuie sa protejam prin musuroire pen tru a preintampina inghe tarea radacinilor. Florile de sezon (cand nu dorim sa recol tam seminte) trebuie rupte cand se ofilesc, pentru a stimula o noua inflorire. O alta operatiune, nu foarte placuta, dar necesara pe tot parcursul verii, este inlaturarea buruienilor, care, mai ales cand au o buna hidratare, cresc mai repede decat orice planta si pot invada repede orice spatiu verde. In situatia cand nu putem imprastia erbicid (care poate distruge si alte plante) este indicat sa smulgem buruienile cu radacina. Lianele si plantele de sezon agatatoare au, de asemenea, nevoie de curatare si tutorare pe tot parcursul verii.
Gradinile de legume sunt in perioada cea mai rod nica si trebuie ingrijite cu respon sabilitate. Plivitul, udarea si stropirea contra daunatorilor sunt activitati foarte importante, dar efortul depus este rasplatit cu legume sanatoase si gustoase. La pomii fructiferi vom executa taierile de vara lastarilor laco mi care consuma energia cuve nita ramurilor de rod din anul urmator. In rest, trebuie sa ne bucuram din plin de aerul bun si de privelistea minunata pe care ni le ofera o gradina bine ingrijita”.


Buddleia infloreste din iulie pana in septembrie
     media: 5.00 din 1 vot

Provine din China, dar s-a adaptat perfect climei din zona noastra. I se mai spune "liliacul de vara" pentru ca are niste flori parfumate , minunate, mici, tubuloase, in diferite culori, in functie de soi, de la alb si roz la violet inchis, rosu si albastru.
Buddleia este un arbust care formeaza o tufa semipendula, gratioasa, de 3 - 4 m inaltime si care necesita mult spatiu pe orizonatala, pentru a-si putea etala frumusetea.Speciile de Buddleia cresc foarte repede si raspund bine la taierile de refacere. Nu sunt pretentioase la sol, sunt rezistente la seceta, cresc bine la lumina, dar se adapteaza usor si la semiumbra.
Planta este adesea folosita in parcuri si mai putin in gradinile particulare. Aspectul sau incantator (Buddleia Davidii infloreste din iulie pana in septembrie), modestia in ceea ce priveste ingrijirea o recomanda pentru orice amenajare peisajera.


Nalba de gradina iubeste lumina
     media: 5.00 din 1 vot

Printre speciile cel mai des intalnite in gradinile noastre, Althaea Rosea sau Nalba de gradina ocupa un loc fruntas.
Specie perena, de dimensiuni mari, care poate ajunge si pana la doi metri inaltime, Althaea rosea sau Alcea rosea este foarte cunoscuta pentru florile care cresc spre varful tijei tulpinii, inflorind pe rand, de la baza spre varf. Florile sunt mari, au forma de cupa si sunt colorate in rosu, roz, purpuriu si chiar negru. Frunzele sunt mari si pufoase, aproape rotunde ca forma si dintre ele cresc tulpinile, spre varful carora apar zeci de boboci, care vor inflori pe rand. Este o planta care, prin dimensiunile sale, poate acoperi un perete, un gard, sau poate fi folosita ca element central in aranjamentele de gradina. Infloreste de pe la inceputul verii si florile tin pana la mijlocul toamnei.
Cum o ingrijim
Nalba de gradina nu are nevoie de foarte multa atentie din partea noastra. Iubeste foarte mult soarele, de aceea poate creste in plin soare fara probleme. Se uda regulat, cam o data la 4 zile vara si mult mai rar iarna. Suporta si perioade de seceta, dar daca acestea dureaza peste doua saptamani s-ar putea sa fie compromise florile. Nu tolereaza curentii puternici de aer si vantul, daca ai plantat-o intr-o astfel de zona cel mai probabil nu va inflori. Are nevoie de un sol bogat in nutrimente, de gradina, manos, dar nu are nevoie si de ingrasaminte pentru a se dezvolta.
Cum se inmulteste
Se inmulteste foarte usor prin seminte, in doua variante: rasadnita sau autoinsamantarea. In prima varianta, semintele se seamana mai intai intr-o rasadnita, unde se tin la cald pana cand inghetul iernii a trecut. Se transplanteaza apoi in gradina, unde poate trai pana la 3 ani. Plantele lasate peste iarna in gradina vor scutura semintele pe sol, iar primavara plantele vor creste din ele.
Daunatori si precautii
Cel mai redutabil dusman al nalbei de gradina este rugina frunzelor. Acesta se combate prin metode chimice, urmand sfatul unui specialist florar. Plantele bolnave trebuie eliminate, pentru a evita propagarea bolii.
Florile se folosesc in industria farmaceuticaNalba de gradina, ca si alte specii de nalba (Althaea officinalis L., Malva silvestris, Malva glabra etc.) au numeroase intrebuintari in industria farmaceutica si alimentara. Astfel, de la nalba de gradina se folosesc florile, care au proprietati emoliente. De asemenea, florile se pot folosi in afectiunile cailor respiratorii, ale cailor urinare sau in tulburari gastro-intestinale. De asemenea, dtorita culorii lor inchise, florile de nalba se folosesc ca si colorant alimentar (in otet si siropuri, in special).


Dieffenbachia
     media: 5.00 din 2 voturi

Numele genului vine de la botanistul german Dieffenbach si cuprinde aproximativ 35 de specii. Planta isi are originile in America Centrala si Africa de Sud. Popular mai poarta si denumirea de Trestie muta deoarece sucul sau poate duce la paralizia corzilor vocale.
Aspect
La maturitate, planta dezvolta o tulpina groasa similara unui trunchi. Frunzele spectaculoase si viu colorate pot atinge o lungime de pana la 60 cm. La maturitate acestea se grupeaza in varful tulpinii, cele de la baza pierzandu-se treptat.
Aspectul frunzelor difera in functie de fiecare specie in parte. In general acestea sunt verzi, patate cu galben in zona nervurilor. Petele distinctive pot avea mai multe nuante, precum galben, alb, verde sidefat etc.
Daca observi ingalbenirea frunzelor, este posibil ca temperatura din jurul plantei sa fie prea scazuta, sau ca substratul sa contina prea multa apa. Petele maronii apar din cauza temperaturilor scazute dar si a pamantului prea uscat.
Mediu
Planta are nevoie de un mediu umed si cald. Pe timpul verii se vor dezvolta rapid la o temperatura incadrata intre 20 si 22 gr C, in timp ce iarna au nevoie de 13-15 gr. Coloritul frunzelor este influentat de cantitatea de lumina din jurul plantei.
Desi aceasta nu suporta razele solare directe, este bine sa fie asezata in apropierea ferestrei, insa cu cativa cm mai jos decat pervazul pentru a nu intra in contact cu razele de soare. Astfel va beneficia de toata lumina de care are nevoie.
Umiditate
Avand in vedere ca Difenbachia este o planta ce iubeste umezeala, va fi nevoie ca udatul sa se faca regulat. Se va verifica pamantul in fiecare zi, pentru a sesiza o eventuala uscare. Planta are nevoie de pamant umed in permanenta.
In perioada de vara este necesara stropirea plantei cu apa cu ajutorul unui pulverizator. Avand in vedere ca umiditatea din camere scade din cauza caldurii, ofera-i acest rasfat zilnic pentru a te bucura de un aspect cat mai colorat si spectaculos. Saptamanal este bine sa stergi planta cu un burete umed.


Trandafirul si simbolistica lui
     media: 5.00 din 1 vot

Trandafirul este un simbol impus de misterele de la sfarsitul antichitatii si sugereaza renasterea. Silesius l-a considerat imaginea sufletului si a lui Iisus Hristos. Pentru crestini a devenit semnul iubirii si al solidaritatii. A fost asociat labirintului pentru structura cu treizeci de petale, dar si timpului circular.

In Grecia antica trandafirul era considerat floarea Afroditei - zeita dragostei si frumusetii. Legenda spune ca trandafirul rosu s-ar fi nascut din sangele lui Adonis. In Roma antica trandafirul floarea zeitei Venus. Homer descrie in Eliada ca scutul lui Achile ca si coiful lui Hector, erau impodobite cu trandafiri, pentru a-i apara in lupte. Regele Frigiei Midas, caruia Dyonisos i-a indeplinit dorinta de a transforma tot ce atinge in aur, ar fi avut in gradina lui trandafiri cu 60 de petale.

Dupa numele trandafirului a fost botezata insula Rhodos (rhodon insemnand in greceste trandafir) Trandafirul este asociat si cu moartea. In Roma antica sarbatoarea Rosalia, (preluata in crestinism sub numele de Rusalii) avea loc in fiecare primavara si era inchinata stramosilor. Atunci se presarau pe morminte petale, sau se atarnau de cruci coroane de trandafiri roz, nu numai ca ofranda ci ai ca simbol al regenerarii.


Iazurile din grădină limpezi
     media: 5.00 din 1 vot

Apa este un element necesar într-o grădină frumoasă. Dar mai mult, ea poate fi folosită şi în scop decorativ. Iazurile sunt o soluţie de a vă bucura nu numai de prezenţa apei, ci şi de a creşte plante decorative deosebite, precum şi a oferi un mediu prielnic peştilor. Da, acum totul este posibil cu noile produse dezvoltate de firma germană Söll, ce deţine peste 85 de patente în materie de produse dedicate iazurilor.
Specialiştii firmei şi-au concentrat eforturile în domeniul protecţiei apei, studiind printre altele şi cauzele care determină formarea mâlului sau răspândirea algelor.
MAI GREU DE ÎNTREŢINUT
Pe piaţă sunt disponibile o mulţime de materiale cu ajutorul cărora se pot construi iazuri de orice mărime. Cu precădere pentru iazurile de mici dimensiuni se găsesc folii din PVC. Acestea se montează relativ uşor în groapa săpată ce va forma viitorul iaz.
Se fixează bine marginile, având în vedere şi posibilele deformări ale conformaţiei gropii sub presiunea apei, iar apoi se umple cu apă. Până aici e totul uşor, inclusiv decorarea cu rocărie, plante şi peşti.
Problema este că, în lipsa unui filtru, după o perioadă scurtă de timp, iazul devine îmbâcsit, urât mirositor şi neprielnic vieţii, atât a plantelor, cât şi a peştilor. Aceste probleme pot fi însă soluţionate cu ajutorul produselor Söll.
TRATAMENTE NECESARE
Specialiştii germani propun parcurgerea a trei paşi pentru obţinerea de iazuri limpezi, fără mâl. Primul se referă la stabilizarea apei, adică aducerea acesteia la parametri ce facilitează mecanismele de autocurăţare şi circuitele ecologice, respectiv apa să fie suficient de dură şi tamponată (pH 7,5-8,5, kH peste 5). Al doilea pas, combaterea algelor.
Al treilea pas, legarea substanţelor nutritive excedentare, adică legarea fosfaţilor care sunt principala substanţă nutritivă a algelor. În urma tratamentelor, algele nu sunt distruse, ci menţinute pentru a asigura un mediu sănătos peştilor, iar produsele sunt ecologice.


Copacul fericirii
     media: 5.00 din 1 vot

Ilex aquifolium e un arbust destul de mic de înălţime, veşnic verde, caruia din popor i se zice laur.
Laurul este cultivat în ghivece de mari dimensiuni şi poate ajunge, la maturitate, până la 5,5-6 m înălţime. Este foarte decorativ prin fruze şi fructe. Frunzele sunt de dimensiuni medii, cam de 6-8 cm lungime, adânc dinţate, lucioase, rigide, fiecare crestătură fiind ascuţită şi tăioasă. Unele specii, cele mai spectaculoase, au frunzele bicolore, un verde gri cu marginile galbene. Primăvara sau vara laurul înfloreşte, florile sunt albe şi mici şi au miros plăcut. Toamna, Ilex aquifolium face fructe care sunt buchete de bobiţe sferice roşii foarte frumoase, ce contrastează cu verdele intens al frunzelor şi cu forma acestora crestată.
Cum se îngrijeşte
Ilex aquifolium nu are nevoie de îngrijiri speciale. Se pretează la orice fel de sol, are nevoie de soare cât mai mult, rezistă chiar şi la soarele intens de vară. Se udă regulat, cu apă din abundenţă în special vara, atât cât este necesar pentru ca pământul să nu fie uscat niciodată. Este de preferat să crească în ghivece primii ani, pentru că nu rezistă la îngheţuri puternice.
Ilex aquifolium se pretează foarte bine la tuns şi arată foarte frumos cu coroana tunsă rotund sau conic. Tunderile se execută iarna, în perioada Crăciunului.
Cum se înmulţeşte
Laurul se înmulţeşte prin seminţe, dar cum copăcelul ajunge la maturitate abia în 20 de ani, această metodă este de durată. Mai există o soluţie: înmulţirea prin butaşi. Butaşii, prelevaţi dintre cei nou apăruţi, care nu au încă un an, se înmoaie în hormoni rizogeni şi se pun în pământ bogat şi bine drenat, la căldură, în perioada iulie-septembrie. Ar trebui să prindă rădăcini în maximum 80 de zile. Umiditatea trebuie să fie menţinută cât mai ridicată.
Dăunatori şi precauţii
Melcii (atât limacşii, cât şi cei cu cochilie) sunt cei mai mari dăunători. De asemenea, vântul este unul dintre duşmanii naturali ai acestui arbust, în special dacă e vorba despre vânturile puternice şi fierbinţi de vară.
Casetutza
Pe alte meleaguri
În perioada Crăciunului, americanii fac coroniţe din Ilex aquifolium pe care le agaţă de uşi sau cu care împodobesc mesele. De asemenea, romanii credeau că această plantă aduce fericirea şi prosperitatea şi păzeşte de rele, de aceea plantau câte un laur în vecinătatea casei.


Trandafirii in gradina noastra
     media: 5.00 din 2 voturi

Dacă sunt plantaţi corect, trandafirii au flori de primăvara până toamna târziu
Plantarea şi îngrijirea trandafirilor de grădină
Pentru a avea trandafiri frumoşi, cumpără tulpini bune, nu mai bătrâne de doi ani, crescute în pământ, nu în ghiveci. Plantele necurăţate trebuie să aibă cam 3 tulpini, nu mai groase de câţiva milimetri, iar cele curăţate nu trebuie să aibă tulpina mai groasă de 2 milimetri. Cele păstrate în ghiveci din hârtie sunt preferate de mulţi grădinari, fiindcă pot fi transplantate în orice perioadă din an.
Pentru plantarea propriu-zisă, alege un loc însorit şi uscat. Curăţă toate tulpinile nefolositoare, apoi sapă o groapă cu câţiva centimetri mai adâncă decât lungimea rădăcinii. Groapa trebuie să fie suficient de largă pentru ca rădăcina să se acomodeze după plantare. Pune câteva pietricele la baza gropii pentru a permite drenarea apei şi amestecă o tabletă de fertilizator cu o parte din pământul care urmează să acopere rădăcina. Pune peste acesta pământul rămas. La suprafaţă, strânge-l în muşuroi, în jurul tufei. Depărtează tulpinile între ele şi pune pâmânt, astfel încât planta să fie aerisită. Presează-l de două-trei ori, până când groapa se umple complet.
Curăţarea va permite pătrunderea aerului şi luminii
Pentru începătorii în grădinărit, îngrijirea trandafirilor pare a fi o artă misterioasă. Specialiştii spun că lucrurile nu stau chiar aşa. Indiferent dacă respecţi sau nu instrucţiunile, rar planta va fi distrusă în totalitate. Totuşi, plantarea corectă şi atenţia consecventă vor face din tufa de trandafiri un buchet imens de flori parfumate . Curăţarea corectă a tulpinilor ajută la regenerarea şi înmulţirea florilor, însă modul îngrijirii tufei depinde de specie.
Ca o regulă generală, trandafirii se curăţă în perioada în care sunt „somnolenţi” sau „semisomnolenţi”, adică toamna după căderea frunzelor sau primăvara când abia încolţesc mugurii. Curăţarea de primăvară are avantajul că mugurii buni sunt mai uşor de distins de cei îngheţaţi sau uscaţi de tot. După ce identifici mugurii răi, îi poţi tăia simplu, de deasupra, nu de lângă tulpina-mamă. În procesul de cărăţare, ai nevoie de o foarfecă tăioasă, mănuşi groase de protecţie, un săculeţ pentru strâns mugurii uscaţi, sapă şi fertilizator.
Scopul curăţirii tufei de trandafiri este acela de a îndepărta tulpinile neproductive, care împiedică dezvoltare
a unora noi sau le răpesc din lumina soarelui. Începe prin a tăia lujerii încâlciţi. Apoi, retează ramurile mici, care nu au decât una-două frunze. Tulpinile maronite şi alţi lujeri care au semne de distrugere trebuie, de asemenea, îndepărtate.
Tufa trebuie să fie cât mai aerisită
Trebuie să eliberezi tufa, să fie cât mai aerisită, ordonată, pentru ca lumina să pătrundă printre toate ramurile. Retează apoi din tulpinile rămase, la circa 20 - 30 cm înălţime. Tăietura trebuie să fie curată, în sus, spre exterior, nici prea departe de muguri, nici prea aproape de aceştia, deoarece îi poate distruge. Mlădiţele principale din mănunchiul de trandafiri trebuie tăiate la circa 30 - 40 cm, în funcţie de înălţimea tufei, iar cele exterioare trebuie retezate la circa una-două treimi. Spre deosebire de trandafirii din tufă, cei care cresc în arbust au nevoie de o curăţare mai uşoară. Limitează-te la a tăia doar crenguţele uscate care se încrucişează sau orice altă ramură care este distrusă.
Specialiştii spun că, după curăţarea de primăvară, este esenţial să împrăştii la rădăcina tufei sau a arbustului de trandafir un fertilizator, după ce ai săpat uşor pământul din jur. Astfel, ai garanţia că, în scurt timp, florile parfumate vor creşte în voie, pe tulpinile curate şi aerisite.


Petuniile
     media: 5.00 din 1 vot

Petuniile pot fi numite si florile verii datorita culorilor puternice si vesele si parfumului de-a dreptul incantator. Desi florile au un aspect firav, petuniile sunt printre cele mai rezistente flori de gradina . Le intalnim si in balcoane, alaturi de muscate sau in curti alaturi de regina noptii.
Pasul 1. Retine caracteristicile generale
Speciile si tipurile de petunia se disting prin forma, talie si culoarea florilor. Forma florilor difera, de asemenea in functie de soi, iar inaltimea plantei poate fi cuprinsa intre 20 si 80 cm.
Majoritatea varietatilor de soiuri apartin speciei Petunia hybrida si cuprind plante cu flori albe, roz, mov, rosii, violet etc cu un parfum foarte puternic.
Pasul 2. Respecta perioada de insamantare
Insamantarea se face in lunile de primavara in gradini sau jardinière. In functie de perioada de semanare se va calcula si perioada de inflorire. Astfel, daca insamantarea se va face in februarie, petuniile vor arata splendid pe toata perioada verii, iar daca insamantarea se realizeaza in mai, toamna va fi perioada de maxima frumusete.
De obicei, in gradini semintele se pastreaza in sol de la un an la altul, nemaifiind necesara insamantarea. Calitatea semintelor se pastreaza 3-4 ani.
Exista posibilitatea cultivarii rasadurilor, in sere, in luna februarie. Acestea au nevoie de caldura si umiditate pentru a se dezvolta. Pretul unui rasad de petunie nu depaseste 10 lei si poate fi achizitionat de la majoritatea florariilor sau magazinelor de bricolaj.
Pasul 3. Ajuta-le sa infloreasca tot sezonul
Petuniile infloresc pe toata durata verii, chiar si in lunile calduroase de toamna.
Este recomandata ciupirea varfului plantei, atunci cand aceasta depaseste inaltimea de 10 – 12 cm. Acest lucru duce la o ramificare mai bogata, respectiv o inflorire mult mai spectaculoasa. In aceasta perioada, planta are nevoie de ingrasamant.
In perioada infloririi se vor face udari moderate. Umbra reduce puterea de inflorire a plantei iar in combinatie un un grad ridicat de umiditate duce la putrezirea radacinilor si uscarea plantei.
Petunia iubeste soarele si chiar este dependenta de acesta. Ea nu se va dezvolta frumos in interior sau in zone umbroase, ci doar pe balcoane si in gradini sub razele de soare.
Pasul 4. Ofera-le un substrat potrivit
Substratul preferat este format din pamant de frunze si nisip. Nisipul asigura permeabilitatea si afa
narea solului. Se recomanda folosirea ingrasamintelor sau plantarea intr-un pamant special recomandat petuniilor. Un sac de pamant costa aproximativ 5 lei si poate fi gasit in florarii, in magazinele de bricolaj sau la serele specializate.
Transplantarea se va face imediat dupa ce rasadul sau floarea a fost cumparata. Pamantul de prezentare din ghiveci nu asigura substantele nutritive, ci are doar un rol decorativ provizoriu.
Pentru transplantare va trebui sa alegi o zi ploioasa sau perioada de seara, in niciun caz orele de pranz.
Pasul 5. Profita de calitatile decorative
Petuniile pot fi plantate in curte, urmarind un anumit model in functie de coloritul florilor. Le poti asocia cu regina noptii, pentru te bucura de parfum timp de 24 de ore.
Jardinierele si vasele atarnate sunt de asemenea extrem de spectaculoase si pot fi tinute in balcoane sau pe terase. Asemenea muscatelor asezate pe balustrade, acestea vor fi orientate cu florile in exterior, lasandu-le posibilitatea sa atarne in aer.


Soarele si gradinaritul
     media: 0.00 din 0 voturi

Razele soarelui sunt placute in anumite perioade ale zilei, insa pot deveni foarte daunatoare in momentele in care lucrezi in gradina. Pe langa starea de oboseala si extenuare cauzata, ele pot dauna pielii. Cu toate acestea, nu poti abandona gradina pe toata perioada verii si nici nu poti lucra doar noaptea.
Pasul 1. Bucura-te de roua diminetii
Perioada cea mai potrivita pentru gradinarit este dimineata. Daca te trezesti devreme, ai sansa sa prinzi racoarea si roua de dimineata si poti lucra in voie pentru cateva ore. De asemenea, orele de pranz sunt daunatoare si plantelor, mai ales daca alegi sa le uzi in acest interval. Apa va deveni fierbinte sub razele soarelui, arzand frunzele si radacinile plantelor si florilor din gradina ta.
Daca nu ai timpul necesar dimineata, atunci imparte activitatile in doua grupe. Dimineata ocupa-te de curatarea buruienilor si frunzelor si de legarea sau intarirea anumitor tulpini ce au nevoie de sustinere.
Seara preocupa-te de udat si de aplicarea ingrasamintelor. Avand in vedere faptul ca soarele a uscat pamantul in timpul zilei, udatul se poate face o data cu venirea intunericului. Rezerva o ora pentru aceasta activitate si stropeste si curtea in acelasi timp. Mirosul placut si racoarea serii vor fi cea mai buna metoda de relaxare din intreaga zi.
Pasul 2. Cauta zonele umbrite
Daca ai o zi libera si vrei sa ti-o dedici gradinaritului, actioneaza in functie de umbra din gradina. Cand soarele este mai puternic, adaposteste-te sub coroana unui copac si ocupa-te de zona respectiva. Gardurile si zonele de langa zidul casei sunt de asemenea mai ferite.
Daca gradina ta inconjoara casa, atunci iti va fi foarte usor sa te feresti de soare. Orienteaza-te in functie de zonele unde soarele este mai puternic si ocupa-te de acea parte a gradinii ce nu se afla sub actiunea directa a razelor.
Astfel reusesti sa acoperi intreaga gradina si sa reduci perioadele de timp pe care le petreci la soare. Daca ai o gradina mai mica, pozitionata pe o singura latura a curtii, atunci vaneaza momentele in care soarele intra in nori si actioneaza.
Pasul 3. Imbraca-te corespunzator
Curatarea gazonului sau vopsirea pomilor poate fi o activitate obositoare ce dureaza cateva ore.
Pantalonii scurti si maiourile mulate nu sunt deloc o solutie buna. Pe langa faptul ca iti expui pielea la soare, risti sa fii victima unei albine.
Este indicat sa alegi haine largi, albe, din bumbac. O fusta lunga sau o pereche de pantaloni largi impreuna cu o camasa lejera vor fi mult mai benefice decat tinutele de plaja. Nu omite nici manusile, iar pentru picioare alege o pereche de saboti perforati din panza.
Acopera-ti capul cu o palarie usoara sau ia cu tine o umbrela de soare. Mai ales daca ai de lucrat mai mult intr-o singura zona, o umbrela de plaja va fi perfecta. Pozitioneaz-o astfel incat sa creeze cat mai multa umbra in jurul tau.


Arbusti cu fructe foarte(lamaiul, portocalul, mandarinul)
     media: 0.00 din 0 voturi

Arbusti cu fructe foarte decorative si gustoase (lamaiul, portocalul, mandarinul etc), proveniti din Extre
mul Orient (ajungand pana la 6 m inaltime in regiunile de unde isi au originea), pot deveni, in apartamentele noastre, o adevarata bucurie, cu conditia sa le indeplinim cateva deziderate; umiditate ridicata in timpul celor trei anotimpuri si scazuta iarna, lumina si aer mult, temperatura iarna 5-10oC, iar in timpul perioadi de vegetatie 16-18oC. La fiecare 2 ani sa le transplantam intr-un amestec de pamant de padure, mranita si nisip, afanand des pamantul de la suprafata. Sub denynirea de Citrus sunt cunoscuti: Citrusn aurantium l. (portocalul), cu tulpina de la 1 pana la 10 m, lemnul compact, cu scoarta bruna verzuie, arbore totdeauna verde, frunzele oval oblonge acuminate intregi, lucioase, florile usor si placut mirositoare, albe, sunt grupate in bughete la varful ramurilor, caliciul are 5 lobi, corola 5-8 petale, 20-25 stamine. Fructele, de culoare galbena rosiatica (portocalie), globuloase, sunt comestibile. Citrus limonia Osbeck (lamai), acest frumos arbore, originat din Asia, cu tulpina dreapta, frunzele alterne oblong lucioase, are florile odorante, albe inauntri si rosiatice in afara, dispuse in raceme axilare sau terminale. Fructul (lamaia) comestibil este ovoid, de culoare galbena. Citrus nobilis andr. (mandarin),
mai rustic decat portocalul, are talia ce poate ajunge pana la 5-6 m inaltime, frunzele lanceolate, cu petiolul nearipat, mereu verzi si frumos mirositoare. Florile sunt mici si albe, iar fructele mai mici, putin turtite, cu un parfum mai puternic decat al portocalelor. Citrus Japonica Thunb. Originar din China si Japonia, este un arbust pitic cu fructe mici (3-5 cm diametru), ornamentale, necomestibile din cauza aciditatii lor excesive. Florile, care apar in mai, sunt numeroase, albe si mirositoare. Prefera mult aer si lumina, dar nu soarele puternic. Nu suporta temperaturile ridicate produse de incalzirea centrala. In conditiile pe care i le oferim, maturitatea frunzelor dureaza cca 1 an si puizeaza considerabil planta. Deci e bine sa suprimam o mare parte din fructe, cu scopul de a pastra planta viguroasa. Inmultirea se face prin seminte sau prin butasire. Plantele tinere, cand au grosimea, obisnuit, la baza tulpinii, de 0,7-1 cm, trebuie altoite pe tulpini (operatie efectuata de specialist).


Citrice de apartament, udate NU.. de robinet!
     media: 5.00 din 1 vot

Tainele citricelor de apartament si Ingrijirea citricelor: lamai, portocal, mandarin, calamondin
Foarte multi cititori pun intrebari legate de ingrijirea citricelor (lamai, portocal, mandarin), o dovada in plus ca acesti copacei au fost si au ramas populari in randul iubitorilor de plante. Acestora, le prezentam astazi cateva trucuri si sfaturi privitoare la plantele lor indragite.
In general, majoritatea citricelor au aceleasi cerinte legate de clima. Prin urmare, cultivarea lor ca specii ornamentale, in conditii de apartament, trebuie sa respecte cateva reguli pentru a le face sa se simta “ca acasa”.
In primul rand au nevoie de foarta multa lumina. Este adevarat, in sezonul rece se multumesc si cu putina, dar daca doriti sa aveti in primavara un copacel inflorit, tineti-l cat mai aproape de o fereastra luminata.
Atentie la plantare!
In jurul radacinilor, citricele au o retea alcatuita din hifele unei ciuperci alaturi de care planta traieste in simbioza. In nici un caz, nu curatati de tot radacina copacelului, cand o plantati in alt ghiveci lasati si pamant din cel vechi in jurul radacinilor. Nu uitati sa le lasati sa se dezvolte, deci alegeti intotdeauna un vas cu diametrul potrivit pentru marimea copacului.
Pamantul din vas trebuie sa permite scurgerea usoara a apei. Pe fundul ghiveciului asezati un strat de cioburi de ceramica de la ghivece vechi, sparte, sau pietris si moloz. Pamantul trebuie sa fie un amestec de turba si pamant de flori , in proportii de 1:1
Nu udati cu apa de la robinet!
Este excelenta apa de ploaie, cu care ii puteti pulveriza si frunzele, Daca nu aveti posibilitatea sa o obtineti, lasati cel putin 24 de ore o galeata cu apa de robinet la temperatura camerei, pe care apoi puteti sa o folositi pentru udat. Nu udati foarte des, mai ales iarna!
Citricele de apartament pot fi atacate de daunatori precum acarienii si paduchii de frunza. In acest caz, folositi un inseticid sistemic, precum Mospilan.
Denumiri stiintifice ale principalelor citrice de apartament:
Portocala - Citrus sinensis
Mandarina - Citrus reticulata
Lamaie - Citrus limon
Grapefruit - Citrus paradisio


Plantele ne salveaza!Dar noi pe ele???
     media: 5.00 din 1 vot

Incredibil, oamenii de stiinta vor Gradini in campurile minate!
O companie de biotehnologie din Danemarca intentioneaza crearea unei plante modificate genetic, care ar putea deveni folositoare in detectarea minelor antipersonal. Arabidopsis thaliana, unul din “cobaii” obisnuiti ai laboratoarelor de biotehnologie din intreaga lume, isi inroseste frunzele la detectarea substantelor din preajma unei mine.
Arabidopsis thaliana ar putea insemna salvarea pentru mii de civili nevinovati
Proiectul a fost initiat de compania Aresa Biodetection, si se spera ca in cativa ani cercetarile sa fie incheiate cu succes.
„Suntem entuziasmati de acest proiect, desi se afla inca intr-un stadiu incipient. Are un potential remarcabil” a declarat Simo Oestergaard, director executiv al companiei.
Planta modificata genetic, Arabidopsis thaliana, a fost „programata” sa isi schimbe culoarea in momentul in care radacinile acesteia se afla in contact cu dioxidul de azot (NO2), substanta gazoasa care se degaja in preajma incarcaturii explozive a minelor.
Dupa 3-6 saptamani de la insamantarea acestei plante peste campurile de mine, plantele aflate deasupra minelor isi schimba culoarea in rosu. Procesul se datoreaza antocianilor prezenti in mod natural in planta, pigmenti datorita carora frunzele isi transforma culoarea toamna. Cercetatorii au adaugat o gena care permite plantei sa activeze producerea de antociani in prezenta dioxidului de azot.


Hortensia in gradina ta
     media: 5.00 din 2 voturi

Hortensia este o planta de gradina, ornamentala pe toata perioada verii, prin florile sale mari si colorate. Numele sau stiintific, Hydrangea, vine din grecescul hydros, care inseamna apa.
Hortensia este o mare iubitoare de apa, frunzele ei vor capata un aspect flasc in perioadele de seceta. Pamantul in care este plantata trebuie sa fie un pamant negru, de gradina, cu multe substante nutritive. Pentru a nu se deshidrata, alegeti un loc in care soarele nu este prezent pe toata perioada zilei. Este potrivit ca tufa de hortensie sa fie aseza
ta langa un arbust sau langa peretele unei cladiri, unde va fi ferita atat de razele soarelui cat si de vanturile puternice.
Legat de sol, interesant la aceasta specie este faptul ca infloreste in functie de pH-ul solului. Astfel, intr-un sol acid, florile hortensiei vor avea o nuanta albastruie, iar intr-unul alcalin, diferite nuante de roz sau rosu.
Poti schimba culoarea florilor de hortensie
Daca nu stii ce sa faci pentru a ajusta nivelul de aciditate al pamantului, iata cateva trucuri.
Daca doresti ca florile sa devina roz, ingroapa toamna, odata cu sapatul, o cantitate mica de var, in jurul plantei. Daca nu ai var, sunt potrivite si resturile de caramida ramase la renovarea casei . Nu exagera insa, cateva sute de grame sunt indeajuns pentru o suprafata de doi-trei metri patrati.
Pentru flori de culoare albastruie, procedeaza asemanator, doar ca vei inlocui varul si molozul cu scoarta de copac , coji de fructe, talas si rumegus.
Cum se ingrijeste hortensia
Incepand din primavara, hortensia se uda cel putin saptamanal, in perioadele cu temperaturi sub 30 de grade Celsius. Cand ele depasesc acest prag, udarea se face zilnic, de preferabil dimineata devreme, inainte de rasaritul soarelui, stropind inclusiv frunzele hortensiei pentru a le hidrata. Pamantul trebuie sa permita scurgerea excesul
ui, pentru evita baltirea apei, ceea ce duce la aparitia unor boli.
Cel mai adesea, un semn ca solul este suprasaturat cu apa este innegrirea frunzelor, pe margine.
Desi hortensia este rezistenta la gerurile prelungite, varfurile lastarilor se pot usca daca nu sunt inveliti cu un strat protector.
Inveleste tufa de hortensie, pe perioada iernii, cu o folie de plastic sub care poti aseza resturi vegetale, paie, frunze uscate.
In primavara, pentru a stimula inflorirea hortensiei, ii poti taia varfurile tulpinilor, scurtandu-le pana la nivelul primilor muguri. In cazul unor taieri de intinerire, tulpinile se reduc pana la o treime, pentru a forta aparitia unor lastari tineri.
Inflorirea hortensiei
Hortensia infloreste incepand cu lunile mai-iunie, si dureaza pana toamna tarziu. Florile isi schimba nunta atat in functie de proprietatile pamantului, cat si de vrasta lor, astfel ca la inceput ele vor fi albe, apoi colorate in roz sau albastru, trecand treptat in verde si maroniu. Nu este recomandat ca toamna sa indepartati florile uscate, ele au atat un rol de protectie cat si unul decorativ.


Era nevoie de -Trandafiri albastri???
     media: 5.00 din 1 vot

Oameni de stiinta din Japonia au anuntat reusita unui experiment, in cadrul caruia au creat trandafiri… albastri. Cercetatorii companiei Suntory, alaturi de australienii de la Florigene Ltd., au efectuat mai multe modificari genetice asupra trandafirilor pana cand au reusit sa obtina flori de culoare albastra.

Conform Ananova.com, purtatorul de cuvant al firmei Suntory a precizat ca trandafirii albastri vor incepe sa fie comercializati incepand cu anul 2009.

El a mentionat ca cercetatorii au avut nevoie de 14 ani pentru a ajunge la acest rezultat. ‘Ne asteptam ca aceasta floare sa fie cumparata de barbati cu venituri mari , care doresc sa faca un cadou special persoanei iubite. Expertii au spus ca este imposibil sa creezi un trandafir albastru, motiv pentru care am decis sa finantam acest proiect’, a declarat acesta.

In mod natural, petalele trandafirului nu contin deloc pigmenti albastri, fapt pentru care cercetatorii au identificat gena responsabila de acest pigment in specii din alte genuri botanice si au transferat-o in genomul trandafirilor.


Lavandula officinalis - nu-i decit levantica noastra
     media: 5.00 din 1 vot

Levantica (Lavandula officinalis) se cultiva pentru florile sale care contin 1-7% ulei esential, al carui component principal este linaloolul, cu mirosul sau specific. El este intrebuintat in farmacie, in parfumerie si cosmetica. Uleiul de levantica mai este intrebuintat si ca aromatizant, dar si in terapiile naturiste. Florile de levantica se folosesc si ele la prepararea diferitelor ceaiuri pentru bolnavii hipertensivi si pentru astmatici.
Morfologia plantei
Levantica este o planta perena, semiarbust, cu radacina lignificata, tulpimna ramificata, inalta de 30-70 cm, de forma globuloasa. Ramificatiile care prezinta inflorescente sunt lungi de 30-40 cm si au frunze doar in partea inferioara.
Frunzele au initial culoarea argintie, devenind pe parcursul dezvoltarii plantei verzui.
Inflorescentele au forma lunga, de 3-8 cm, de culoare violete-albastre; levantica infloreste in lunile iunie-iulie. Fructul este o nucula cu 4 seminte mici, de culoare bruna.
Istoric
Levantica este o planta de origine mediteraneana; in prezent cel mai important centru de cultura este zona alpina din Franta, tara care produce 90% din uleiul eteric de levantica din lume.
Levantica: cerinte fata de clima
Planta porneste in vegetatie la temperatura de 10-14 grade celsius . In timpul iernii suporta bine gerurile daca este acoperita de zapada; de aceea este bine ca toamna tarziu, inainte de caderea primelor zapezi, tufele de lavanda sa fie
acoperite cu un strat de paie, frunze uscate, sau chiar pamant mai nisipos. In acest fel, ea rezista si la geruri prelungite de - 30 grade celsius. In caz contrar, este afectata si de temperaturi de -15, -10 grade.
Fata de seceta, levantica este foarte rezistenta. Este o planta care se adapteaza usor atat conditiilor de seceta, cat si climatelor umede. Este pretentioasa insa fata de lumina. In nici un caz levantica nu se va dezvolta optim in zone umbrite; intensitatea luminii favorizeaza marimea inflorescentelor si procentul de ulei eteric.
Solul trebuie sa fie profund, permeabil, bogat in calciu; levantica poate valorifica insa si terenurile sarace, in panta, nisipoase.
Inmultirea levanticai
Se face pe cale vegetativa sau prin seminte. Semintele au insa o putere de germinatie scazuta, si aceasta metoda este folosita mai mult pentru producerea rasadurilor, in cadrul culturilor mari. Pentru o gradina, inmultirea vegetativa este mai potrivita.


A fi pudic - invatam de la plante
     media: 5.00 din 1 vot

Angajatii romani petrec mai mult timp la birou decat colegii lor europeni din tari precum Franta, Belgia sau Italia, spun statisticile. Este adevarat ca motivele pot fi sensibil diferite, argumentele reiesind din rezultate si din productivitatea muncii.
Oricum ar sta lucrurile din punct de vedere economic, este o certitudine faptul ca ambianta are, si ea, implicatii directe in rezultatele muncii noastre la birou. Este de notorietate exemplul unor companii japoneze care le ofera angajatilor sali de relaxare, unde acestia pot sa traga un pui de somn de o jumatate de ora, tolaniti in fotolii confortabile si ascultand muzica preferata. Nici gigantul Google nu este departe, angajatii beneficiind aici de conditii exceptionale, putand fi enumerate spatii de joaca cu tobogane, canapele amplasate in camere cu design futurist, gradini pentru plimbare si, nu in ultimul rand, o zi pe saptamana este rezervata proiectelor proprii ale fiecaruia.
Cu alte cuvinte, atunci cand ai o slujba solicitanta, este musai sa "dai in mintea copiilor" macar o jumatate de ora din programul de lucru, pentru a te elibera. Nu este o imagine rara aceea a programatorilor alergand pe role in gradinile interioare sau a managerilor suflecandu-si pantalonii pe scarita unui tobogan.
Desigur, mai este mult pana departe si nu cred ca vom vedea in Romania urmatorului deceniu astfel de scene petrecandu-se intr-una din companiile autohtone.
Florile, vestitorii primaverii in birouri
Cu o floare nu se face primavara, se spune. Este la fel de adevarat insa ca ele vestesc vremuri mai bune. Prezenta unor "mascote" alaturi de noi ne fac sa trecem mai usor peste termene limita, referate si rapoarte. Multe firme au adoptat astfel de mascote vii, fie ele pisicute, catei, pestisori sau, de ce nu, plante de birou. Acestea din urma cer foarte putin, dar ofera la fel de multa caldura si buna dispozitie , daca sunt ingrijite si iubite.
Nu ma refer la plantele care fac parte din decorul clasic al biroului, in marea lor majoritate alese de o firma de amenajari, udate si ingrijite de o persoana specializata. Ma refer la plante iesite din comun, plante care nu trebuie sa fie neaparat un ficus benjamin cu tulpina impletita si ghiveciul decorat cu pietris. Exista alte specii care, desi nu vorbesc si nu merg, pot comunica, pot sa ne inveseleasca sau chiar sa ii inspaimante pe unii colegi. Vorbim despre mimoze.
Mimoza, o planta deloc pudica
Cea mai mica atingere o face sa isi miste frunzele. Mimosa pudica este o specie aparte, la care se manifesta un fenomen numit seismonastii, adica miscarea sub influenta unor stimuli mecanici. Pare vie, dupa cum mi-a marturisit o colega, usor infricosata de miscarile ei bruste. In realitate, mimoza nu ataca, nu este veninoasa si nici rea la suflet
. In ciuda reputatiei sale, mimoza nu este deloc greu de ingrijit. Are nevoie de caldura (mimoza vine de la tropice), de multa umezeala in aer (un pulverizator ajuta foarte mult, mai ales vara) si de un pamant reavan, dar nu umed in permanenta.
Radacinile ei sunt destul de sensibile la apa statuta, de aceea ghiveciul trebuie udat ca pentru bebelusi, adica in portii mici si dese. Evitati pe cat posibil ca apa sa se adune in farfurioara ghiveciului, cel mai simplu este sa o udati putin dimineata, cand ajungeti la birou, si a doua portie sa i-o oferiti dupa masa, cand plecati.
Pretentiosii pot apela la o solutie venita din Germania, unde cativa cercetatori au nascocit un produs ingenios care va scuteste de probleme. Este vorba de Geohumus, un ingrasamant care are proprietatea de a retine apa, pe care o pune apoi treptat la dispozitia plantei. Geohumusul arata precum granulele de soia pe care le cumparam de la supermarket, doar ca nu il mancam noi, ci planta. Granulele se amesteca impreuna cu pamantul din ghiveci, care va retine apa ferind-o de evaporare. In acest fel planta se va uda mult mai rar, o data la 3-4 zile (solutie testata!).


Ciupercarii din Romanii
     media: 5.00 din 1 vot

Mai mult de jumătate din producţia anuală de ciuperci din România provine de la crescătorii sălăjeni. Frecvent privită ca alternativă pentru creşterea veniturilor, cultivarea ciupercilor a devenit o afacere profitabilă pentru tot mai mulţi sălăjeni.
Mai mult de jumătate din producţia anuală de ciuperci din România provine de la crescătorii din Sălaj, conform statisticilor Agenţiei de Plăţi pentru Intervenţii în Agricultură (APIA) Sălaj, pe baza subvenţiilor obţinute de către producătorii sălăjeni.
“Anul trecut, crescătorii sălăjeni au primit subvenţii pentru cultivarea ciupercilor, în valoare totală de 1,65 milioane de lei”, a declarat Ioan Tărău, şeful Serviciului Examinări Cereri, din cadrul APIA Sălaj.
Cum s-a ajuns însă ca Sălajul să producă peste 2.000 de tone de ciuperci pe an? “A fost un nucleu de oameni preocupaţi, care au ştiut ce vor. Ciuperca este un produs cerut, care se poate cultiva oriunde. Totul depinde însă de mâna omului”, a explicat Ioan Bujiţă, directorul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR) Sălaj. În plus, câştigul bun şi subvenţiile mari i-au determinat pe sălăjeni să înceapă astfel de afaceri.
Şapte ani de muncă
Flaviu Fiţ este unul dintre primii sălăjeni care au demarat o afacere în acest domeniu, în urmă cu şapte
ani. I-a venit ideea de la un reportaj văzut la televizor despre o ciupercărie din Satu Mare. “Mi-am zis… de ce nu? Am început cu două celule şi acum, după şapte ani de muncă grea, am ajuns la 10. Nu a fost uşor. În primii trei ani am făcut mai mult experienţe. Am citit o grămadă de cărţi. Dar teoria e una şi practica e alta. Aşa că am tot încercat, până am reuşit să obţinem producţia dorită”, îşi aminteşte Fiţ.
La început avea doar trei angajaţi. Acum are 18, dintre care unul e chiar fiul său. A şi învăţat de altfel că producţia de ciuperci Champignon nu e o glumă. „Se câştigă, dar nu aşa cum au impresia unii. Într-un an reuşim să scoatem un profit de 10-15%”, a precizat specialistul.
600 de tone de ciuperci pe an
“Dacă e să facem o medie, într-o lună reuşim să producem aproximativ 50 de tone de ciuperci în cele 10 celule”, a declarat producătorul sălăjean. Fiţ reuşeşte să producă într-un an aproximativ 600 de tone de ciuperci Champignon, pe care le vinde pe piaţa din Bucureşti în cea mai mare parte.
“Dorim să intrăm şi în marile lanţuri de magazine. Unii producători sălăjeni au făcut-o deja”, ne-a dezvăluit Flaviu Fiţ, care a reuşit să pună pe picioare SC Iazul V&V SRL. El arată că lipsa unei asociaţii a producătorilor de ciuperci a du
s şi la o variaţie a preţului.
Întrebat care este succesul afacerii, Fiţ a răspuns: “Cei care cred că e floare la ureche se înşală. Pentru că munca este multă. Stau în ciupercărie şi câte 14 ore pe zi. Pentru că nimeni nu doreşte să-şi asume responsabilitatea producerii măcar a unui ciclu de ciuperci”.
Şi totuşi, preţul ciupercilor a scăzut în ultimii ani. “Dacă anii trecuţi reuşeam să vindem un kilogram de ciuperci cu 6,5 sau chiar cu 7 lei, acum se vinde cu 5, maximum 5,5 lei un kilogram, cu tot cu TVA. Iar costurile de producţie au crescut”, a conchis producătorul.


Champignon
     media: 3.40 din 5 voturi

Suprafetele cultivate cu ciuperci sunt in continua crestere. In Europa, productia de ciuperci reprezinta 58% din productia mondiala, care se ridica la peste 1.500.000 de tone anual. In viitor, se preconizeaza sa se ajunga la 200.000 tone de proteina obtinuta din ciuperci.
Astazi, in Romania, mai mult de jumatate din afacerile cu ciuperci au fost pornite in Salaj.
Pamantul ofera omului posibilitatea de a-si castiga nu numai hrana, dar si mijloacele financiare necesare unui trai decent.
Omului ii revine doar sarcina de a-l exploata eficient prin mijloace deja cunoscute. Ciupercile reprezinta un valoros produs alimentar datorita continutului bogat in substante hranitoare, comparabil cu cel continut de paine, carne, lapte, oua, zaharina, vitamine si saruri minerale.
Un mare avantaj al cultivarii ciupercilor il constituie posibilitatea folosirii unor spatii deja existente, carora nu li s-a dat alta intrebuintare. In aceasta categorie de spatii intra: serele, solariile, pivnitele, soproanele, camarile de cladiri si alte asemenea spatii.
Daca sunt cultivate in spatii inchise, ciupercile au o perioada scurta de dezvoltare, cam 100-120 zile de la in
samantare la ultimul recoltat. De aceea se pot cultiva in tot cursul anului, in orice sezon, mai ales in sezoanele reci, cand pe piata celelalte legume se gasesc in cantitati reduse.
Este un avantaj deosebit sa poti realiza 2 pana la 3-4 cicluri pe an de pe aceeasi suprafata.
Un alt avantaj al cultivarii ciupercilor este acela ca sunt plante cu talie mica, iar in anumite perioade de dezvoltare nu au nevoie sau sunt indiferente la lumina, ocupa spatii reduse in raport cu cantitatea de productie. In acest scop, se pot cultiva pe mai multe niveluri, facand astfel economie de spatiu.
In ciupercariile bine organizate se pot realiza culturi pe 3-4 niveluri pe aceeasi suprafata. Rentabilitatea culturii ciupercilor este data si de faptul ca de la majoritatea speciilor se consuma toate partile componente, astfel ca proportia de utilizare ajunge la 99-100%.
Din punct de vedere financiar, cultivarea ciupercilor asigura circulatia rapida a fondurilor de investitii, ceea ce este foarte avantajos.
Deoarece ciupercile sunt amplasate in imediata apropiere a locuintei, se asigura o mai buna supraveghere a activitatii si a economiei de timp.
Munca in ciupercarii este variata, nefiind plictisitoare si nici obositoare. Lucrarile se executa in perfecta ordine si curatenie, igiena fiind una dintre conditiile de baza pentru obtinerea de recolte bogate.
Inca un avantaj al cultivarii ciupercilor consta in faptul ca, in general, materialele necesare culturii se gasesc in orice gospodarie sub forma de productie agricola secundara (paie, pleava, tulpini si ciucalai de porumb, tulpini de sorg, vreji de mazare, fasole, soia) sau dejectii de animale amestecate cu asternutul care, de obicei, este alcatuit din paie, rumegus, talaj sau coji de floarea-soarelui.
Lucrarile ce se executa intr-o ciupercarie necesita pricepere si hotarare. Si, nu in ultimul rand, trebuie tinut cont ca prin cultivarea dirijata a ciupercilor in spatii inchise, folosind miceliul unor specii comestibile cunoscute, se inlatura orice forma de intoxicatie alimentara .
Inainte de a incepe propria afacere de cultivare a ciupercilor, cititi lucrari de specialitate si metodologii elaborate de specialistii in domeniu.


Iz regal, gust regal - coriandrul
     media: 5.00 din 1 vot

O planta de origine mediteraneana, este cultivat pentru semintele sale parfumate, care sunt folosite la co
ndimentarea preparatelor din carne, in special a pestelui, dar si la muraturi.

Coriandrul, coriandrum sativum, este o planta anuala, inalta de 40-70 cm. Tulpina este dreapta si ramificata in partea superioara. Inflorescenta este compusa din 5-12 flori de culoare alba. Acestea, ca si frunzele, au un miros neplacut , spre deosebire semintele plantei.

O particularitate a coriandrului este aceea ca nu toate inflorescentele ajung in acelasi timp la maturitate. Cu cat plantele sunt mai viguroase si au mai multe ramificatii, fructele se coc treptat. Ele se recolteaza cand cel putin 70% din ele se coloreaza in galben, semn ca semintele sunt mature si contin o cantitate mare de ulei aromat.

Ca la orice planta utilizata pentru uleiurile eterice, semintele de coriandru se culeg in zile innorate, de preferinta dimineata sau seara, pentru a pastra intact procentul de ulei din seminte.

Coriandrul este o planta melifera. Pentru a asigura sporirea productiei de seminte, trebuie sa i se asigure prezenta a cel putin doi stupi la fiecare hectar. Mierea de coriandru este deosebit de parfumata si are proprietati medicinale sporite.


Luna lui cuptor la noi in gradina
     media: 5.00 din 2 voturi

Luna iulie ne-a intampinat cu aceeasi caldura sufocanta cu care ne-am luptat si pana acum… Si daca noi ne mai putem ascunde de razele mult prea puternice ale soarelui si ne mai putem racori singuri cu apa rece sau cu inghetata, plantele noastre, fie ele de gradina sau din ghiveci, nu pot supravietui fara ajutorul nostru.
Desi la prima vedere in gradina nu sunt prea multe de facut in afara de udarea din abundenta a plantelor, trebuie sa stiti ca in luna iulie nu scapam de sarcinile gradinaritului.
In ceea ce priveste florile de gradina, gazonul, arbustii si pomii fructiferi:
- daca nu ati facut deja aceasta operatie, acum e momentul: scoateti bulbii de lalele, narcise, zambile, etc. din pamant, lasati-i sa se usuce o zi si apoi puneti-i la pastrat in pungi de hartie (sau inveliti in hartie si apoi in punga de plastic); important este ca punga sa fie pastrata intr-un loc uscat, pentru ca bulbii sa nu transpire si sa putrezeasca.
- cum este foarte cald si nu ploua mai deloc, este absolut necesar sa udati bine florile seara, can
d soarele nu mai este puternic.
NU udati plantele in timpul zilei, pentru ca picaturile de apa ramase pe frunze si tulpini amplifica razele soarelui si planta se va ofili; udatul numai la radacina nu are rost in timpul zilei, pentru ca apa se va evapora foarte repede.
- pentru a mentine cat mai mult umezeala in jurul radacinii, presarati un strat de mulci in jurul tufelor sau arborilor.
- seara, cand udati florile, profitati de ocazie si pulverizati apa si pe frunze, astfel plantele isi vor reveni mai usor dupa ziua caniculara.
- la trandafiri se rup capetele florilor care se scutura (eventual cu tot cu codita) pentru a stimula aparitia unor flori noi.
- nu tratati florile cu substante fertilizatoare decat daca este neaparat nevoie; in acest sens nu este o regula, insa e bine sa nu fortati plantele acum, cand si asa de abia fac fata zilelor toride.
- daca este cazul, folositi insecticide pentru combaterea daunatorilor la flori, arbori sau arbusti.
- tundeti in continuare gardurile vii, daca este nevoie.
- nu tundeti prea scurt gazonul si udati-l regulat, pentru ca sa nu se usuce.
- culegeti zilnic fructele din pomii si arbustii fructiferi; daca sunt lasate prea mult timp, acestea se vor strica, vor fi mancate de pasari sau vor fi atacate de daunatori.
- daca este cazul, legati ramurile rebele ale trandafirilor cataratori, arbustilor fructiferi (zmeurul, de exemplu), etc. pentru ca sa creasca asa cum doriti.
- inlaturati buruienile din gradina pentru ca ele nu fac altceva decat sa consume substantele nutritive si umezeala din pamantul si asa saracit.
- sapati pamantul din jurul tulpinilor pentru ca apa sa patrunda cat mai adanc.
Plantele de interior, care desigur sunt scoase si ele afara la aer, trebuie ingrijite la fel:
- udati-le zilnic, in fiecare seara, din belsug si stropiti-le frunzele (numai la speciile care suporta acest tratament).
- urmariti aparitia daunatorilor sau a bolilor si actionati pentru inlaturarea lor.
- este momentul sa puneti la prins butasi de muscata, coleus, etc.
Altfel, e timpul sa va ganditi deja la modul in care va arata gradina la toamna, sa adunati seminte si sa inmultiti plantele care va plac, sa cumparati plante noi din magazine sau arbusti pe care sa ii asezati in gradina in asa fel incat sa creeze noi puncte de atractie. Nu uitati, daca aveti de gand sa plantati ceva, nu faceti asta decat seara.


Iedera
     media: 5.00 din 1 vot

Iedera este denumirea generica data plantelor cataratoare cu tulpini foarte lungi, lemnoase, care se pot raspandi atat pe orizontala alcatuind un covor verde sau pe verticala, folosindu-se de orice suport precum ziduri, arbori, stanci.
Din genul Hedera fac parte specii care pot fi intalnite in mai toate regiunile, cu precadere in Europa, Asia si nordul Africii. Sunt foarte apreciate de horticultori pentru impactul lor intr-o amenajare. Cu totii am putut observa case cu peretii acoperiti de iedera, total sau partial. Le-am vazut incolacindu-se in jurul unui trunchi sau atarnand peste o fata
da, dirijate pe un spalier, pe un foisor sau umbrar. Oricum am privi, iedera creeaza senzatia de salbatic, de relaxare si liniste. O putem ghida dupa bunul plac, ea nu este pretentioasa si va creste exact cum avem nevoie.
Trunchi de copac acoperit de iedera (Hedera helix)
Pulverizati periodic frunzele cu apa
Are nevoie de apa, dar nu foarte multa in pamant. Iedera iubeste apa din atmosfera, de aceea pulverizarea frunzelor o revigoreaza mai ales in serile fierbinti de vara. Foarta multa apa in pamant o usuca insa repede, pentru ca radacinile ii putrezesc.
Se inmulteste repede si lejer, prin butasire sau marcotaj. Taiati lastari si plantati-i intr-un ghiveci cu un pamant gras, de frunze (pamantul de padure, usor acid, este excelent).
Daca tineti ghiveciul intr-un loc umbros in scurt timp planta va inradacina si poate fi transplantata.
Creste si in gradina si in ghiveci
Iedera este atat o planta de gradina cat si de ghiveci. Cei care tin iedera pe balcon, iarna trebuie sa o mute iarna in casa, deoarece radacinile pot degera in ghiveci. Iedera crescuta astfel este mai sensibila decat cea de gradina si nu va creste foarte mare.
Puteti lasa iedera sa atarne peste marginea ghiveciului, sau, cu ajutorul unui mini-spalier construit din cateva bete si sarme, ii puteti da forma dorita. Iedera poate fi tunsa, pentru a stimula ramificatia. In acest caz, ea va capata aspectul unei tufe.
Cel mai mare dusman al iederei este o insecta numita paianjenul rosu. El ii inteapa frunzele care se coloreaza apoi in cenusiu si se ofilesc. In general, daca avem grija sa pulverizam iedera cu apa, paienjenii vor sta la distanta, ei apar numai daca in incapere este cald si atmosfera uscata. Daca apar, ii putem observa mai greu cu ochiul liber, sunt foarte mici. Ii
recunoastem insa dupa panza foarte fina care apare pe frunze.
Daca iedera a fost atacata, nu intrati in panica! Stergeti frunzele cu un burete ud, imbibat intr-o solutie de apa si sapun de casa. Este un tratament ieftin si care da roade de cele mai multe ori. Daca doriti un tratament "profesionist", mergeti la o florarie sau o farmacie fitosanitara si cumparati un acaricid (denumiri comerciale: Pennstyle, Demitan, Mitac, Neoron, Nissorun)


Simbolul antic al renasterii - trandafirul
     media: 5.00 din 1 vot

Trandafirul este de departe cea mai veche si mai cunoscuta planta ornamentala . Originea trandafirului se pierde inainte de antichitate, undeva la granita dintre istorie si mitologie.
Au fost descoperite fosile ale unui stramos al trandafirului care crestea in urma cu 35 de milioane de ani, intr-o perioada in care specia umana nu exista. Primii trandafiri apropiati de speciile cunoscute astazi sunt mentionati in China, in urma cu 5.000 de ani. De aici, s-au raspandit mai intai in India, apoi in Orientul Mijlociu .
O legenda spune ca insusi Alexandru Macedon l-a adus, dar conform lui Herodot, miticul rege Midas l-a cultivat prima data in Grecia, pe pamant european.
Adevarul este undeva pe la mijloc si se pare ca trandafirul s-a raspandit in Europa pe calea negustoriei, prin intermediul fenicienilor si grecilor. O dezvoltare aparte a cunoscut-o trandafirul intre granitele imperiului roman, a
ici unde se spunea ca aceasta floare s-a nascut din aceeasi spuma alba a marii din care a luat fiinta si Venus, zeita dragostei.
Trandafirul din antichitate in evul mediu
Gradinarii romani cunosteau metode de fortare a infloriririi la trandafir, cunosteau altoirea si au ramas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.
Mai tarziu, in Evul mediu, trandafirul ramane la fel de apreciat si este prezent ca simbol pe blazonul multor familii nobiliare. Desi floarea a fost mereu asociata cu puritatea si dragostea, in 1455 ea avea sa cunoasca alte sensuri. Ea se gaseste in aceasta perioada in centrul "razboiului de 30 de ani", numit si razboiul celor doua roze. Asta din pricina ca cele doua case nobiliare adversare aveau drept simbol un trandafir alb, respectiv unul de culoare rosie.


Flamingo
     media: 5.00 din 1 vot

Anthurium,mai e denumita cu numele interesant de ''floarea flamingo'', este o planta tropicala, ale carei origini se gasesc pe continentul sud-american.
Planta ANTHURIUM este decorativa prin florile sale delicate, protejate de o frunza modificata numita spata, carnoasa si colorata, in functie de specie, in alb, roz , portocaliu sau rosu.
Planta se cultiva, in tarile ei de origine, pentru florile taiate pe care le putem intalni si in florariile noastre.
Ea poate fi crescuta si in ghiveci, fiind o planta perena care, in conditii propice, va inflori foarte des.
Daca ati cumparat un ghiveci cu Anthurium, primul lucru de care trebuie sa tineti cont este lumina.
Planta are nevoie de lumina pentru a dezvolta tijele florale, dar tineti cont ca soarele direct nu ii face bine. In mediul sau natural, Anthurium creste la adapostul copacilor.
In zilele foarte insorite de vara puteti rezolva acest neajuns asezand ghiveciul in spatele unei perdele de culoare deschisa, sau pe pervazul unei ferestre orientate spre est sau spre nord.
Nu lasati copiii sa se joace cu aceasta planta! Contine substante toxice care pot provoca iritatii!
Anthuriumului ii place mult caldura...
...in nici un caz ea nu trebuie sa scada sub 15 grade Celsius.
Temperatura ideala pentru anthurium este de 25 de grade Celsius, in conditii de umiditate ridicat
a. Umiditatea se obtine usor, pulverizand periodic planta cu apa. Udati des in perioada verii, lasand suprafata solului sa se usuce putin intre doua udari.
In niciun caz apa nu trebuie sa balteasca in ghiveci, frunzele se vor ingalbeni si radacinile vor incepe rapid sa putrezeasca. Iarna udarile se raresc, iar planta va intra intr-o perioada de semi-repaus.
Daca aveti posibilitatea, folositi apa de ploaie colectata in vase largi; apa de la robinet contine carbonati de calciu si magneziu, care schimba aciditatea solului.
Sfat: Atentie in privinta pamantului din ghiveci! Anthurium se va replanta obligatoriu o data la doi-trei ani, intr-un sol acid, format dintr-un amestec de pamant de padure si turba. Nu plantati Anthuriumul in pamantul de flori obisnuit, pe care il gasiti in florarii.
Excesul de umiditate din sol creeaza un mediu propice pentru dezvoltarea unor ciuperci precum Fusarium, Rhizoctonia sau Phytophtora.
Ghiveciul trebuie sa fie bine drenat si ar fi bine sa renuntati la clasica tavita de sub vas. Ca regula generala, tineti minte ca este de preferat sa udati mai des, dar in cantitati mici.


Ananasul si istoria lui
     media: 4.00 din 3 voturi

Ananasul a fost descoperit în 1493 de către Cristofor Columb pe Insula Guadalupe, acest fruct fiind, de altfel, de mult timp cultivat în America de Sud .Datorită asemănării sale cu un con de pin, Columb i-a dat denumirea de pinul Indienilor. Indienii sud-americani Guarani îl numeau naná, însemnând „fruct minunat”.
În 1519, Magelan - un alt explorator - a descoperit ananasul în Brazilia, iar în decurs de câţiva ani, savurosul fruct a fost exportat în Anglia. În scurt timp, culturile de ananas s-au răspândit rapid în India şi Asia. În 1751, după ce a gustat pentru prima dată din aroma exotică a ananasului, George Washington a declarat că ananasul este fructul tropical preferat. În ciuda faptului că în această perioadă era cultivat şi în Florida, ananasul constituia încă o raritate pentru majoritatea americanilor.Tot o raritate era şi în Europa, fiind folosit doar în scop decorativ pentru mesele de la petrecerile celor bogaţi, şi consumat doar de aceştia, ca desert.
În vestul Indiilor însă, locuitorii plantau bariere din plante de ananas împrejurul satelor, iar la porţi atârnau coroane din frunze de ananas împodobite cu ananaşi, ca semne ale ospitalităţii şi prosperităţii. Ananasul avea şi un rol de protecţie. Având frunzele foarte tăioase, ascuţite, arbuştii de ananas erau plantaţi în jurul satelor, împiedicând animalele sălbatice să intre în aşezare.
Ananasul a devenit accesibil întregii lumi abia în 1903, când James Drummond Dole a început să-l conserve sub forma de compot. Producţia conservelor de ananas s-a dezvoltat extrem de rapid în momentul în care a fost inventat un aparat care a făcut posibilă automatizarea decojirii şi îndepărtării cotorului fructului. Tehnic vorbind, ananasul nu este un singur fruct. Ananasul creşte dintr-o tulpină-spic, înconjurată de frunze asemănătoare săbiilor, iar pe măsură ce cresc, se umplu de suc şi pulpă, dezvoltându-se şi unindu-se treptat într-un singur fruct.
Deşi are un conţinut foarte savuros, ananasul are o coajă foarte dură şi cu numeroase asperităţi. Un alt dezavantaj al ananasului este faptul că se ofileşte foarte repede, şi din această
cauză trebuie transportat rapid.


O gradina de conduri colorati
     media: 5.00 din 1 vot

Calceolaria - Planta are flori care arată aproximativ ca un papucel rotund la vârf
Calceolaria este o plantă anuală care face parte din fam. Scrophulariaceae, originară din America Centrală si de Sud. În funcţie de specie, Calceolaria poate fi anuală, bienală sau chiar perenă. Are frunze mari si late, verzi, plăcute la pipăit, care cresc de la baza plantei. Florile sunt foarte frumoase, mici, intens colorate, fie în galben, portocaliu sau rosu uniform, fie cu punctuleţe dintr-o altă culoare (rosie cu punctuleţe galbene, portocalie cu punctuleţe galbene).
Cum o îngrijim
Nu are o cultivare foarte dificilă. Se udă doar atunci când pământul de la suprafaţa ghiveciului este uscat. Are nev
oie de multă lumină naturală, dar nu trebuie asezată la soare, mai ales vara. După ce s-au vestejit, florile trebuie tăiate, altfel nu vor creste altele.
Cum se înmulţeste
Cea mai simplă modalitate este prin seminţe, care se seamănă la începutul primăverii sau la începutul verii într-un ghiveci care se ţine la temperatură constantă si la întuneric. După ce plăntuţele au încolţit, se scot cu tot cu ghiveci la lumină.
Dăunători si precauţii
Cel mai mare pericol pentru Calceolaria este uscăciunea. Aceasta poate duce chiar la pierderea definitivă a plantei. Are nevoie de umiditate constantă si pentru aceasta trebuie pulverizată periodic cu apă. Al doilea mare dăunător este o insectă din specia afidelor, păduchele verde, care atacă planta si o poate distruge. Când apar aceste insecte trebuie eliminate foarte repede, pentru că se înmulţesc rapid.
Specii
Din Calceolaria crenatiflora s-au obţinut mai mulţi hibrizi foarte coloraţi si frumosi, printre care Calceolaria herbeohybrda, cu flori galbene, portocalii, roz si rosii, si Calceolaria Grandiflora, cu flori mari galbene pătate cu rosu închis sau cărămiziu. Calceolaria multiflora-nana are multe flori mici de culoare galben-portocalii sau rosii, care apar în vârfurile ramurilor.


Gradina ta - gura de aer si frumusete
     media: 5.00 din 1 vot

Cine are norocul sa stea la casa cu gradina - are marele noroc, ca poate sa-si fac locul lui de intilnire cu natura!Poate sa-l amenajeze dupa bunul plac si gust, sa-si planteze copacii si plantele, care-i aduc cea mai mare bucurie!
Sunt nenumărate înfăţisările pe care le poate lua grădina sau curtea, iar inserţiile de cărămidă sau beton pot face minuni.
În show-room-urile de materiale de construcţii se găsesc zeci de modele de pavele, dale din piatră colorată sau din beton si alte plăci decorative pentru grădină. E important să stii ce vrei înainte de a alege. Pavelele au diferite forme si se îmbină între ele ca un puzzle.
O metodă practică
Avantajele pavelelor faţă de betonul simplu si gri sunt: aspectul mult mai plăcut, posibilitatea de schimbare a
unei bucăţi dacă s-a spart, rezistenţă mai mare la alternanţe de temperaturi iarnă-vară, posibilitatea de coexistenţă a ierbii cu acestea, posibilitatea ridicării si reasezării lor în caz că avem treabă sub ele. Am putea să subliniem si câteva din dezavantajele betonului: este demodat, casant, se fărâmiţează în timp si dacă ai nevoie să repari o ţeavă de sub el va trebui să-l înlocuiesti.
Ca un prim sfat, dacă ai un pic de curte si ai posibilitatea să ai un strat de flori si puţină iarbă, nu o betona doar ca să parchezi masina. Chiar si pentru cazurile în care e nevoie de o suprafaţă pe care să stea masina, alege pavelele ecologice, acelea cu gaură în mijloc, în care poţi pune pământ si iarbă. Dacă masina stă parcată numai noaptea, nu dăunează foarte mult ierbii, care are lumină în timpul zilei.
Diverse forme si culori
Dacă totusi vrei să ai curtea nivelată si nu te interesează iarba decât pe laterale, lângă gard, atunci poţi opta pentru pavele de diferite forme si culori, care se îmbină una cu alta foarte bine. Înainte de a te apuca să pavelezi, pământul trebuie să fie foarte drept, altfel vei avea gropi care se pot adânci cu timpul.
Modelul depinde de forma curţii si de dimensiunile acesteia. Poţi avea modele radiale într-o curte rotundă si mică,
poţi avea modele geometrice pentru curţi pătrate sau dreptunghiulare, poţi avea mai multe modele grupate pe zone, pentru curţile mari. Alternanţa de culori pastelate poate contribui si ea la succesul grădinii tale.
Cât despre straturile de flori, cu ajutorul unor cărămizi sau borduri decorative poţi delimita între zonele cu flori diferite, pentru un efect vizual plăcut. Si aici există nenumărate oferte de culori si forme, pe care le vei puta alege în funcţie de tipul de grădină si ce cultivi în ea. Astfel, poţi construi un rond de flori cu câteva tulpini de crini imperiali, Yucca Gloriosa sau orice altă plantă mai înaltă, apoi pui în jurul lor un rând de borduri, în cercul următor pui plante de înălţime medie, apoi un alt rând de borduri si încă unul de flori pitice. Aspectul va fi desăvârsit. Poţi merge si pe forme pătrate, romburi sau triunghiuri, nu neapărat pe cercuri.
Mai există o posibilitate, dar e mai greoaie si impune să aibă cineva grijă de grădină permanent: o grădină stratificată. Cu ajutorul unor borduri si plăci de beton se construiesc terase (cum se pregăteste terenul pentru podgoriile de viţă-de-vie, dar de dimensiuni mai mici). Acestea trebuie făcute de profesionisti, ca să nu riscăm să se prăbusească de la ploi sau udat. În straturile de sus se plantează apoi plante târâtoare, care vor coborî peste celelalte, în cele de mai jos alte plante si cele mai pitice jos (aici se pot semăna plantele-covor, cele care nu cresc mai înalte de câţiva centimetri).


Palmier pentru casa - Chamaedorea
     media: 5.00 din 1 vot

Originar din zonele tropicale si subtropicale ale Americilor, genul Chamaedorea cuprinde 107 specii de palmieri de înălţime medie si mică
Chamaedorea elegans (căreia i se mai spune si Neanthe Bella Palm) a început să fie cultivată ca plantă de interior din epoca victoriană. Poate ajunge până la cel mult 1,5-2 metri înălţime, dar în general nu se ridică la mai mult de 50-70 cm. Are un ritm de crestere foarte lent. Tulpina este subţire si dreaptă si din ea pornesc frunzele, care sunt penate, de un verde crud (care la maturitate se mai închide), suple si subţiri cam de 30-60 cm lungime. Floarea, sub formă de ciorchine, apare numai în vârful tulpinilor mature, si are culoarea galben-orange. Fructul este asemănător unei piersici, cam de 2 cm diametru, de culoare rosie sau portocalie.
Cum o îngrijim
Planta preferă camerele cu lumină difuză, chiar umbroase (cu orientare spre nord sau nord-vest), în care razele soarelui să nu cadă direct pe frunze. Pământul trebuie să fie acid (se poate folosi pământ de grădină). Iarna se u
dă o dată la 3-4 zile. Vara se udă mai des, cam o dată la două zile sau când pământul este uscat. Frunzele se pulverizează zilnic cu apă, pentru asigurarea umidităţii. Având în vedere că are un ritm de crestere foarte lent, abia o dată la doi trei ani trebuie transplantată în ghiveci mai mare cu câţiva cm.
Cum se înmulţeste
Chamedorea se înmulţeste primăvara, prin plantarea de seminţe în ghivece mari cu sol nisipos. În prealabil seminţele se ţin două zile în apă călduţă. Germinarea durează câteva luni.
Dăunatori şi precauţii
Cel mai des, acest mini-palmier este atacat de păienjeni. Pentru că prevenirea este mai simplă decât tratarea, e bine să spălăm periodic cu apă călduţă frunzele, pentru că păienjenii preferă locurile prăfuite, în care se pot ascunde până îsi instalează artileria. Alţi atacatori pot fi păduchii de plante, dar si ei se atasează greu dacă planta e mereu spălată.
Specii
Dintre cele peste 100 de specii, cele mai frumoase si mai des întâlnite sunt: Chamaedorea metallica, ale cărui frunze, lungi si groase, au aspect metalic, Chamaedorea erumpens, căreia i se mai spune si Palmierul de bambus, datorită aspectului tulpinilor, si Chamaedorea seifrizii, asemănătoare cu Bamboo Palm, dar mult mai înaltă si diferită din punctul de vedere al coloritului frunzelor.


Clematis, minune mediteraneană
     media: 5.00 din 1 vot

Genul Clematis - plante căţărătoare, cu flori mari, dese si foarte colorate cuprinde peste 200 de specii
Originară din zona mediteraneană, unde crestea spontan în plin soare, în soluri alcaline, Clematis a ajuns foarte răspândită si la noi. Se cultivă însă mai mult hibrizii, ale căror flori au fost obţinute prin încrucisări repetate. Planta căţărătoare dezvoltă rădăcini puternice, iar din tulpina ierboasă cresc cârcei care o ajută să se caţere. Florile nu au corolă, sunt formate din 4-5 sepale mari, deosebit de atrăgătoare. Si fructele sunt decorative, având formă de achenă acoperită cu un puf alb care pare zăpadă si care dă întregii plante un aspect contrastant.
Cum se înmulţeste
Clematis se înmulţeste prin butasi din tulpină de aproximativ 10 cm, care se taie vara. Se plantează într-un amestec de turbă si nisip, asigurându-i-se o temperatură de 15-18 grade C. În 6 săptămâni se transplantează în ghivece cu pământ bogat în fibre si minerale.
Cum îngrijim Clematis
Este o plantă destul de pretenţioasă. Ghiveciul trebuie sa fie în permanenţă la umbră, în timp ce vârful plantei trebuie să fie în soare. Pământul din ghiveci trebuie să fie un amestec de pământ de grădină, turbă si nisip, peste care se adaugă periodic îngrăsământ natural (mraniţă) si din când în când calcar, pentru aciditate. Are nevoie de suporturi care să dirijeze cresterea plantei. Se udă regulat, pentru ca umiditatea în vas să fie relativ constantă primăvara si vara. În ceea ce priveste tăierea lujerilor, atenţie la tipul de Clematis cultivat. Există trei grupuri de plante: cele viguroase, care au nevoie de tăiere pentru a stimula cresterea, cele hibride cu flori mari, când tăierea se face imediat după ce au apărut florile, si cel de-al treilea grup, ale cărui flori apar pe ramurile din anul curent, astfel că se operează tăieri înainte să apară florile, în februarie-martie. Nu rezistă la ger, dar au nevoie de răcoare iarna. Se transplantează primăvara, dacă planta din anul anterior a umplut ghiveciul.
Dăunatorii plantei si precauţii in ingrijirea ei
Lipsa de apă poate duce la ofilirea frunzelor, iar excesul - la putrezirea rădăcinilor. Foarte rar este atacată de o ciupercă parazită. In acest caz, se înlătură partea atacată si se stropeste restul plantei cu fungicid pe bază de cupru.
Specii Clematis armandii este o specie vesnic verde, cu flori albe, care apar în aprilie-mai. Clematis montana poate ajunge la 6 metri înălţime, are flori albe, mari si care ţin din iunie până în august. În zonele alpine creste Clematis alpina, care ajunge până la 2 metri înălţime si înfloreste în aprilie-mai, făcând flori albastre sau violet. Clematis macropetala este o specie de jardinieră, cu flori mari, violete sau albastre, care înfloreste din mai până în iulie-august. Hibrizii sunt si mai numerosi: Nelly Moser face flori striate cu roz de două ori pe an, în mai-iunie si august-septembrie,șiar Lasursten, tot cu înflorire dublă, face flori de culoarea lavandei.



   
 
 
Powered by www.ablog.ro
X
Termeni si conditii de utilizare